8. Acordul privind Practicile Anti-dumping (art. VI al GATT 1994)

Acordul privind Practicile Anti-dumping (art. VI al GATT 1994) reglementeaza aplicarea de catre membrii OMC a masurilor anti-dumping. Masurile anti-dumping sunt remedii unilaterale care pot fi aplicate de catre un Membru dupa efectuarea anchetei si stabilirii de catre Membrul respectiv, in conformitate cu prevederile Acordului AD, ca produsul importat este „lansat pe piata la un pret de dumping si ca importurile cu pret de dumping cauzeaza daune materiale industriei autohtone producatoare a produsului similar. Cu alte cuvinte, daca o companie exporta un produs la un pret mai mic decit pretul pe care acesta il obtine pe piata sa interna, atunci se spune ca are loc practica „dumping” in cazul acestui produs. Marja operatiunilor de dumping se determina prin compararea acestor doua preturi.
Acordul AD inainteaza anumite cerinte reale, care trebuie sa fie indeplinite intru impunerea masurilor anti-dumping, dar si cerinte detaliate procedurale privind desfasurarea anchetei anti-dumping, impunerea si mentinerea masurilor anti-dumping. Atit nerespectarea cerintelor reale cit si a celor procedurale pot fi folosite la solutionarea litigiilor si pot servi ca baza pentru invalidarea masurii. Acordul AD nu cere nemijlocit actiuni privind dumpingul deoarece dumpingul, in primul rind, este o practica la care recurg companiile de afaceri (prin aceasta se deosebesc de subventii, deoarece in cazul subventiilor actiunea se comite de guvern sau o institutie guvernamentala).
Ca atare o activitate „anti-dumping” presupune incasarea unor plati vamale aditionale la anumite produse originare dintr-o anumita tara exportatoare, in scopul aducerii pretului la produsul dat mai aproape de „valoarea normala”, sau in scopul ameliorarii prejudiciului adus industriei interne in tara importatoare.
Exista mai multe modalitati de verificare daca in cazul unui anumit produs are loc evenimentul „dumping” la un nivel pronuntat sau doar unul usor: a) Preturi calculate la mediu -; pentru a stabili marja de dumping prin compararea preturilor interne si a preturilor la export, practicate de exportator, autoritatile competente utilizeaza adesea preturi medii, mai ales atunci cind un numar mare de tranzactii mici sunt implicate. Pentru a garanta ca in astfel de cazuri preturile sunt comparate corect, Acordul prevede ca comparatia sa fie bazata pe:
- media ponderata a preturilor la produsele destinate consumului intern, comparata cu media ponderata a preturilor la toate tranzactiile de export;
- preturile de pe piata interna si preturile de export.
Acordul permite o exceptie de la aceasta regula generala in cazul in care preturile de export difera semnificativ intre cumparatori, regiuni sau perioade de timp (Acordul privind Practicile Anti-dumping, art. 2.4.2). b) Conversiunea valutei -; compararea pretului pentru consumul intern cu pretul la export, de regula, include si conversiunea celui din urma in valuta tarii exportatoare. Acordul AD prevede folosirea in scopuri de conversiune a ratei de schimb predominante pentru ziua in care a fost efectuata tranzactia de vinzare (Acordul privind Practicile Anti-dumping, art.2.4.1). c) Reconstituirea -; Acordul AD recunoaste ca acolo unde volumul vinzarilor interne este scazut, pretul la consum in tara exportatoare nu poate fi folosita ca baza corespunzatoare pentru compararea preturilor. In asa cazuri, Acordul permite organelor de anchetare sa foloseasca in scopuri de comparare valoare reconstituita in loc de pretul practicat pentru consum intern. Valoarea reconstituita este calculata pe baza costului de productie al produsului pentru ramura de productie exportatoare (Acordul privind Practicile Anti-dumping, art.2.2). d) Regula de minimis -; Acordul AD prevede respingerea imediata a cererii si stoparea anchetei daca:
- marja de dumping este mic si nesemnificativ, adica mai mic de 2% din pretul de export al produsului;
- volumul importurilor dintr-o anumita tara este mai mic de 3% din toate importurile produselor similare in tara importatoare;
- dauna este neglijabila.
Acordul stipuleaza ca tarile membre trebuie sa informeze in mod prompt si detaliat Comisia privind practicile “anti-dumping” despre toate activitatile preliminare si finale contra practicii dumping. Ele vor trebui, de asemenea, sa raporteze despre toate investigatiile desfasurate o data pe an. Atunci cind apar diferente, tarile membre sunt incurajate sa se consulte. Ele pot folosi procedura OMC de reglementare a diferendelor.